“Dracu’ gol” și “ac de cojoc”

Întotdeauna mi-a plăcut să mă amuz când mama scotea pe gură tot felul de “aberații” pe care chiar dacă nu prea le înțelegeam mi le memoram cu strictețe, pentru a i le putea întoarce ei sau a le “pasa” mai departe cui voi găsi eu de cuviință și bineînțeles, în momentul când voi crede eu că va fi necesar și îmi va aduce folos…

Așa am căpătat un vocabular foarte bogat și “colorat” din care era clar că se “freacă mangalul”, se “bate apa în piuă”, se “fluieră a pustiu”, se “vând castraveți grădinarului”, oamenii cumpără “iarna pantofi și vara sanie”, toți sunt “ieftini la făină și scumpi la tărâțe”, “daraua” e mai mare decât “ocaua”, se “bate șeaua să priceapă iapă”, “toamna se numără bobocii”, nu aduce anul ce aduce ceasul” – e de menționat că mie ceasul nu mi-a adus niciodată nimic, în afară sunetului care mă enerva în fiecare dimineață -, orice cuvânt care nu este de găsit “stă pe vârful limbii”, orice persoană care nu face nimic, în momentul respectiv așteaptă să “pice-o pară mălăiață în gură lui Nătăfleață”, de câte ori îmi cerea să fac ceva ce nu îmi convenea mă uităm la ea ca “mâța în calendar” – aveam în curte un motan pe care nu-l văzusem niciodată privind în calendar așa că nu pot afirma dacă ar fi arătat că mine în acele momente -, toate secretele se aflau de la cei ce “băteau trâmbița”, toți cei ce au avut nefericirea să se înece pe undeva s-au “înecat ca țiganul la mal” și că de fapt eu eram în realitate”dracu’ gol”!
Asta era deja prea de tot, eu neavând coarne și mai ales fiind tot timpul îmbrăcată!
Unde avea ceva de zis despre mine, totul se rezumă la patru cuvinte:-“Asta e dracu’ gol”!
Și așa până am înțeles că de fapt mama suferea probabil de multe confuzii în ceea ce mă privea pe mine, când într-o zi, în timp ce ne plimbam prin Cișmigiu s-a întâlnit cu o prietenă și dup ace s-au pupat de parcă nu s-au văzut un secol, au trecut la ce eu denumeam “laudă odraslelor”.
Am înțeles imediat că cei doi copii ai doamnei, care nu se dezlipeau de poală mamei lor erau “îngeri pe pământ”,”buni că pâinea cadă” și erau gata să pună oricui “inima pe tavă”…
Despre mine, știam deja ce va urmă și chiar că nu m-am așteptat ca mama să fie atunci în perioada ei de confuzii:
-“Asta e dracu’ gol, da’ într-o zi voi găsi eu ac de cojocul ei”!
Situația părea a fi foarte gravă…
Așa că a fost neapărat necesar să o lămuresc:
-“Care cojoc dacă eu sunt dracu’ GOL și mai ales cine poartă cojoc pe căldura din iad”?
Și dacă după ce am lămurit “realitatea” prietena mamei a început să radă în hohote, de ce mama s-o fi înfuriat așa teribil că a trebuit să renunț a da mâncare lebedelor din Cișmigiu și am pleat imediat acasă?!?
Să caute mama un “ac într-un car cu fân” pentru invizibilul meu cojoc?!?

Ada Schefer / Anima News

Urmărește-ne și dă LIKE:
0

Be the first to comment on "“Dracu’ gol” și “ac de cojoc”"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*