Lucian-Zeev HERȘCOVICI: TU BIȘVAT, Anul Nou al pomilor (VIDEO)

 

”Binecuvântarea fructelor în ziua de 15 a lunii ebraice Șvat (TU BIȘVAT) este acceptată de toți evreii ortodocși (atât sefarzi, cât și așkenazi, hasidim și oponenți ai hasidismului), în mod unanim”.

Cu această frază începe cartea ebraico-franceză ”Ketamar yifrach: seder halimud veHagadah leTU biȘvat lefy minhaghey hasefaradim” (=Să înflorească precum un palmier: ordinea studiului și povestirea tradițiilor în seara de ajun de 15 Șvat, după obiceiurile evreilor sefarzi), publicată de rabinul profesor universitar de geografie Hillel Henri Bakis din Montpellier în anul 2006. Ce reprezintă această sărbătoare, care este rolul și poziția ei în tradiția iudaică?

Pentru a răspunde la această întrebare, trebuie să ne referim la tradiția talmudică după care ziua de 15 Șvat este considerată anul nou al pomilor. Ea este o sărbătoare agricolă. Talmudul vorbește despre anul nou al pomilor în ziua considerată ca început al ploilor din noul an, înaintea ei sfârșindu-se ploile din anul precedent. Apa ploilor este neapărat necesară existenței pomilor, a creșterii lor, a înfloririi lor și a legării rodului de către aceștia. Se consideră că roadele pomilor fructiferi, legate până la 15 Șvat, aparțin de recolta anului precedent, iar cele legate începând din această zi aparțin noului an. Ideea era bazată pe situația meteorologică din Ereț-Israel în perioada redactării Talmudului: majoritatea ploilor cădeau până la 15 Șvat. Ea indică atât cunoștințe meteorologice, cât și cunoștințe botanice, agricole, pomicole și silvicole la învățații din Talmud. Se considera și faptul că apa ploilor care cad după 15 Șvat începe să se încălzească, față de apa ploilor care cad iarna până la această dată. Astfel se explică și tradiția plantării de puieți în ziua de 15 Șvat, prima zi a anului nou al pomilor. Erau puieți plantați în noul an, iar vârsta lor era socotită începând din acea zi. Acest lucru era important, deoarece rodul pomilor din primul lor an era interzis consumului, aceste fructe trebuind să fie date ca ofrandă. Stabilirea zilei de 15 Șvat a fost precedată de dispute, prezente în Ghemara. A existat părerea de a se stabili anul nou al pomilor în prima zi a lunii Șvat și nu în mijlocul ei. Decizia asupra zilei de 15 Șvat, deci la jumătatea acestei luni, a fost luată pe baza situației meteorologice. Această dată a fost considerată și prima zi a primăverii, a începutului reînvierii naturii după hibernarea pomilor în timpul iernii, a începutului muncilor agricole și pomicole. Ideea stabilirii unui ”an nou al pomilor”, special pentru aceștia, arată importanța pomilor în viața evreilor antici, precum și dragostea lor pentru pomi, pentru natură. În perioada celui de al doilea Templu de la Ierusalim, omul era asemănat cu pomul. Pomii și roadele lor sunt menționați și în Tora.
În perioada galutiană, celebrarea anului nou al pomilor a căpătat aspecte diferite, ca urmare a despărțirii evreilor de pământul Ereț Israelului. Unele tradiții au fost pierdute. Există mărturii, după care evreii sefarzi și o parte a evreilor așkenazi au continuat totuși să celebreze această sărbătoare sau cel puțin să își amintească de ea: decizii asupra ei, din perioada rabinilor ”gaoni” din Babel (Irak) și din Așkenaz (Germania), deși este vorba de simple mențiuni halahice. Ziua de 15 Șvat a căpătat un sens nou în secolul al 16-lea, rabinul Ary Hakadoș (”Așkenazy Rabi Ițhak”) din orașul Safed (”Țfat”) atribuindu-i un aspect cabalistic. Celebrată cu acest aspect suplimentar în rândul evreilor sefarzi, sărbătoarea de 15 Șvat s-a extins și în rândul evreilor așkenazi, prin filiera hasidică, încă din secolul al 18-lea, pentru a pătrunde treptat în tradiția tuturor evreilor central-est-europeni. Ea a devenit o sărbătoare fără o obligație specială, cu excepția interdicției postului în ziua respectivă, riturile de celebrare diferind de la o obște evreiască la alta, în funcție de situația, poziția și necesitățile obștei respective. Aspectul principal este obligația consumului de fructe din anul precedent. În rândul evreilor sefarzi a fost stabilită tradiția unei mese de ”Seder” în seara de ajun a zilei de 15 Șvat, fiecare fruct având alt simbol cabalistic. Profesorul Hillel Henri Bakis a analizat această tradiție, menționând existenta a trei feluri de mese de ”mese de Seder” în acest sens: ”Seder sefard”, sau ”sărbătoarea fructelor”, devenit o ceremonie familială; ”Seder cabalistic clasic”, apărut în prima jumătate a secolului al 18-lea; ”Seder simbolic al celor patru lumi ale cabaliștilor”. Toate aceste forme de Seder sunt celebrate de evreii sefarzi. Ele includ consumul de fructe de câteva feluri, în funcție de poziția seminței în fruct, precum și a câtorva feluri de vin. Ideea principală este atât legătura cu pământul, cu natura, cât și urarea întăririi, a vieții: ”Să înflorească, să rodească precum un palmier”. În ultimele decenii, ideea unei ”Hagade” și a unei mese de ”Seder” în seara de ajun de 15 Șvat a fost preluată și de unii evrei așkenazi. Obiceiul consumului de fructe uscate și zaharisite (ca siguranță că provin din recolta anului precedent) s-a extins în toate comunitățile evreiești.
”Anul nou al pomilor” a fost preluat și de mișcarea sionistă, iar ulterior de instituțiile israeliene. Astfel, a fost adoptată ideea exportului de fructe israeliene în obștile evreiești din Diaspora. Organizația ”Keren Kayemet leIsrael” a preluat obiceiul plantării de puieți în Israel, fapt care are loc anual în ziua de 15 Șvat, cu excepția anilor în care această zi cade într-o sâmbătă (”Șabat”). TU biȘvat a devenit o sărbătoare populară în rândul tineretului evreu și israelian, prin intermediul mișcărilor sioniste de tineret. Au fost compuse cântece ebraice israeliene pentru copii legate de această sărbătoare, cântate alături de poeme sinagogale sefarde. Mai mult decât atât: Knessetul, respectiv Parlamentul Israelian, a fost întemeiat în anul 1949 în ziua de 15 Șvat, care a devenit și ziua de naștere a instituției care simbolizează democrația israeliană.
În încheiere, m-am gândit să adau un poem sinagogal cu care se încheie masa de Seder pentru TU biȘvat la evreii sefarzi. Este poemul ebraic ”Yedid Nefeș”, scris de poetul și cabalistul Rabi Elazar Azkari din Safed (1533-1600). Orientarea cabalistică, mistică,de rugă către Dumnezeu și compararea Lui cu strălucirea lumii sunt evidente. Este un poem de devoțiune și rugă. Masa de Seder din seara de ajun de 15 Șvat se încheie cu speranță și optimism, cu credință puternică în ajutorul lui Dumnezeu. Poemul ”Yedid Nefeș” (=Prieten din suflet) reflectă aceste sentimente. Este poemul dragostei, speranței și bucuriei. El cuprinde patru strofe, fiecare de câte șase rânduri, acrostihul originalului ebraic (pe baza primei litere din fiecare prim rând al fiecarei strofe ) fiind tetragrama, Numele lui Dumnezeu, care era permis să fie spus numai de către Marele Preot din Templul de la Ierusalim o dată pe an, de Yom Kipur. Rima este împărțită: la primele patru versuri din fiecare strofă este alternată, iar la ultimele două versuri din fiecare strofă este împerecheată. Ca observație, menționez că acest poem este inclus și în cărți de rugăciune, fiind recitat și de evreii așkenazi cu puțin înainte de începerea rugăciunii din ajun de Șabat. După câte știu, acest poem nu a fost tradus în versuri în limba română până acum. Fără a fi poet, m-am gândit să îl traduc, căutând să-i dau varianta românească cea mai potrivită cu sensul și forma sa. Din păcate, nu am putut reda același număr de silabe în fiecare vers, precum și aliterația din original.

YEDID NEFEȘ (=PRIETEN DE SUFLET)

De: Rabi Elazar Azkari (traducere în limba română: Lucian-Zeev Herșcovici)

Prieten de suflet, Părinte milostiv,
Pe robul Tău atrage-l spre a Ta voință,
Iar el va alerga, precum un cerb naiv
Să se închine-n fața Ta, cu-ntreaga lui ființă.
Fiindcă i-ai promis dragostea Ta,
Care-i mai dulce decât mierea.
Tu Doamne, plăcut, ești a lumii strălucire
Sufletul meu e bolnav de iubire pentru Tine,
Te rog vindecă-mi-l cu a Ta iubire,
Arătând plăcerea strălucirii Tale pentru mine.
Atunci sufletul meu se va-ntări și se va vindeca
Și de bucuria Ta eternă se va bucura.
Fă să se înalțe mila Ta,
Ai milă de poporul Tău, ales de Tine,
Aceasta e dorința lui, argintul lui:
Să vadă măreția puterii Tale depline.
Doamne, te rog, dorul de farmecul Tău îmi e viața,
Ai milă, nu dispărea, nu-Ți ascunde fața.
Arată-Ți fața, Doamne, Te iubim, fă-ne să o vedem,
Întinde peste noi cupola păcii Tale
Cu gloria Ta pământul luminează, lumina Ta să o avem,
Te vom descoperi, ne-om bucura de Tine pe-orice cale.
Doamne, acum, când timpul a venit,
Să revenim cu Tine în epoca de aur ce-a pierit.

Lucian-Zeev HERȘCOVICI / Jurnalul săptămânii

Urmărește-ne și dă LIKE:
0

1 Comment on "Lucian-Zeev HERȘCOVICI: TU BIȘVAT, Anul Nou al pomilor (VIDEO)"

  1. un articol foarte interesant. multumesc!

Leave a comment

Your email address will not be published.


*